Proiectarea
didactica este o activitate de anticipare a pasilor ce urmeaza a fi parcursi
pentru realizarea instructiei si educatiei. Analitic vorbind, ea se refera la
ansamblul operatiilor de anticipare a obiectivelor, continutului, metodelor si
mijloacele lor de invatare, a instrumentelor de evaluare si a relatiilor ce se
stabilesc intre toate aceste elemente in contextual unui mod specific de
organizare a activitatii didactice.
In
legatura cu proiectarea didactica, literatura pedagogica a acreditat si
termenul de design instructional ("design al instruirii'), prin care se
intelege actul de anticipare, de prefigurare a demersului didactic in scopul de
a asigura o desfasurare eficienta a procesului de invatamant.
Importanta
design-ului instructional pentru optimizarea activitatii de
predare-invatareevaluare este sustinuta si argumentata in mod convingator de R.
Gagne si L. Briggs "invatarea trebuie sa fie planificata si nu
intamplatoare, astfel incat fiecare persoana sa ajunga cat mai aproape de
obiectivele folosirii optime a talentelor sale, sa traiasca o existenta plenara
si sa se integreze in mediul fizic si social. Evident, aceasta nu inseamna ca
planificarea instruirii va avea ca efect formarea unor indivizi cat mai
asemanatori. Dimpotriva, se va obtine o mai mare diversitate. Instruirea
planificata isi propune sa-1 ajute pe fiecare individ sa se dezvolte cat mai
mult in propriile sale directii.
Designul
instructional are, in conceptia autorilor amintiti, urmatoarele caracteristici
:
a.
planificarea instruirii trebuie facuta pentru fiecare individ (tipul de
instruire descries este orientat spre individul uman in dezvoltarea sa de la
stadiul de copil pana la cel de adult) ;
b.
design-ul instructional cuprinde faze care sunt atat de ordin imediat, cat si
de durata ; design-ul in sens imediat este ceea ce face profesorul
elaborandu-si planul de lectie, inainte de a realiza predarea; aspectele de
ordin mai indepartat ale design-ului instructional vizeaza un set de lectii
organizate pe "teme' si care sunt proiectate de profesori sau echipe de
profesori ;
c.
instruirea proiectata sistematic poate afecta in mare masura dezvoltarea
individului ; esential este sa ne asiguram ca nimeni nu este dezavantajat din
punct de vedere educativ, ca fiecare are sanse egale de a-si folosi talentele
la cel mai inalt nivel ;
d.
proiectarea instruirii trebuie sa se bazeze pe cunoasterea modului in care
invata fiintele umane, altfel spus, design-ul instructional trebuie sa tina
cont de conditiile invatarii, care trebuie stabilite in functie de efectele pe
care dorim sa le obtinem.
In
spiritul aceleiasi cerinte de rationalizare a activitatii didactice, Gilbert de
Landsheere precizeaza ca design-ul instructional (design pedagogic) consta in :
a. a
defini obiectivele, la unul sau mai multe niveluri ;
b. a
sugera teme de activitate susceptibile de a provoca invatarea in sensul dorit ;
c. a
oferi posibilitatea de alegere a metodelor si mijloacelor ;
d.
propune instrumente de control al predarii-invatarii ;
e. a
determina conditiile prealabile ale unei activitati de invatare eficienta.
Analiza
principiilor fundamentale ale design-ului instruirii ne conduce la concluzia ca
succesiunea de operatii care ghideaza comportamentul de proiectare si realizare
a activitatii didactice, respectiv, succesiunea etapelor anticipate cu o anume
probabilitate de catre professor sugereaza existenta unei logici a proiectarii
activitatilor didactice, deci a unei structure rationale si coerente care-i
permite profesorului sa organizeze si sa aplice cele proiectate.
Experienta
a demonstrat ca activitatea didactica devine cu atat mai rodnica, cu cat este
mai temeinic si mai minutios pregatita. Nu trebuie sa cadem insa in capcana
fetisizarii rolului actiunilor anticipative, pentru ca, oricat de bine ar fi
facuta, proiectarea pedagogica nu asigura, prin ea insasi, realizarea unei
activitati didactice eficiente. Transpunerea in practica a unui proiect depinde
de maiestria, de "harul didactic' al profesorului. Proiectul ramane un
ghid de actiune care ofera profesorului mijloace de adaptare subtila la
particularitatile fiecarei situatii pedagogice in parte, precum si modalitatile
de individualizare a instruirii.
Obiectivele
Operationale sunt obiective care descriu cât mai corect posibil, concret şi
clar starea finală a şcolarului, deoarece reprezintă o reflectare a
rezultatului învăţării, a progresului în cunoaştere şi acţiune înregistrat de
şcolar.
Răspund
la întrebarea: ce vreau să facă, practic, elevul pentru a demonstra că a
recepţionat mesajul? Sau: Spre ce tind eu ca profesor?
Formularea
obiectivelor învăţării trebuie făcută în aşa fel încât să poată fi identificată
în comportamentul elevilor, respectiv, în ceea ce ei cunosc şi reuşesc să facă.
Caracteristicile
obiectivelor operaţionale
1. sunt
centrate pe cel ce învaţă
2. sunt
centrate pe rezultat, nu pe procesul complex al învăţării
3.
achiziţiilor este obiectivă (ce, cât, cum să ştie şi să facă elevul?)
4.
conţin comportamente concrete (observabile) şi nu vagi (presupuse)
Competente
generale se definesc pe obiect de studiu si se formeaza pe durata unui ciclu de
invatamant.
Competente
specifice considerate etape in dobandirea competentelor generale, din care sunt
derivate, se definesc pe obiect de studiu si se formeaza pe durata unui an
scolar.
Atitudinea
reprezinta felul de a fi sau de a se comporta (reprezentând adesea o anumită
concepție). A lua atitudine reprezinta abilitatea de a-și manifesta poziția,
a-și afirma (cu hotărâre) punctul de vedere
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu